Tocmai ce ziceam de oameni… nu-s in stare de nimic..
De fapt da, sunt. Sunt in stare de toate prostiile fara sens… Toate josniciile fara scop..
Daca vor avea sansa, oamenii vor alege cele mai gresite lucruri.. cele mai fara scrupule, tot ce este in beneficiul lor si mai mult.. nici nu le gandesc. Nu le pasa de consecinte, nu ii opreste nimic din a face ceva gresit pana la capat..
Oamenii mai in varsta chiar gandesc mult mai putin. Eu nu-s mare fan al copiilor dar chiar nu pot sa suport oamenii in varsta. Sunt rautaciosi, enervanti si.. adesea se intind mai mult decat le este plapuma.
Mie imi este sila sincer…
Ca un exemplu..
In mod jenant trebuie sa recunosc: sunt o atractie ce nu poate fi refuzata.. pentru mosnegi.  Nici nu pot spune ca ma imbrac ca ultima centurista, nici nu ma arunc sa provoc prin vorbe si.. nici macar nu socializez, mai ales cu necunoscuti.
Astazi cand mi-am recuperat telefonul pierdut, am avut parte exact de latura asta…S-a aruncat un mosneag sa ma pupe fix pe gura. Si ultima oara cand eram profesoara… Oameni cu familie.. copii, sotie, toate cele..
Fara retineri, rusine, fara un gand in plus la ce zic sau fac..
Asta. Asta ma deranjeaza.
Cica batranii sunt intelepti. Sa ii respectam, sa ii privim cu admiratie ca au trecut prin viata si stiu mai multe.. si tot asa.
Uite ce au invatat.
Si cu telefoanele… e util sa suni oricand oriunde pe oricine.. mai ales daca iti rupi un picior, ceva. Dar.. si cand suna .. in prostie, mereu, toti oamenii…. tot felul de vorbe negandite… Mai bine inchis. Mai bine deloc.

E un cosmar. E doar intreaga mea existenta… si n-o vrrau. N-am vrut-o niciodata. Si nu ma mai trezesc.

Chiar voiam sa tin suparare. Dar eu nu pot… Mie imi trece prea repede…
Vezi tu… chiar nu pot. Tu mereu te-ai comportat frumos cu mine. Poate ma enervezi uneori, de acord… poate nu imi place cand faci unele lucruri si ma dispera ca faci exact acele lucruri care nici tie nu iti place sa ti se faca.. . Sunt cazuri cand chiar nu mi se pare drept.. ce se intampla. Sunt cazuri in care am asteptari de la oamenii cu care ma obisnuiesc putin prin preajma.. pentru ca eu fac acele lucruri pe care le astept.. Dau un minim de respect si astept si eu…
Tine minte: eu urasc oamenii… Nu ii suport. Eu nu-s facuta sa stau intre ei, sa ii am aproape prea mult timp. Eu nu-s ca ei..
Poate uneori am nevoie de tot ce sunt ei, cu lipsurile pe care le-as dori umplute cu tot ce sunt eu… pentru ca eu am, eu stiu si eu pot… unele lucruri. Nu stiu de ce, asa sunt eu. Ei nu-s asa.
Si poate uneori e bine sa nu fii… poate am nevoie putin de ei sa ma readuca la cotidian cand cad prea adanc… cine stie.
Dar ii urasc. Nu-s in stare de nimic.

Cum fac ei asta? Cum exista si socializeaza… si le vine totul natural… Cum fac zilnic asta? Nici nu se chinuie..

Eu nu am prieteni. Ne nastem singuri si murim singuri. Nu pot sta in preajma nimanui prea mult timp…
Am doua persoane… atat am… Ii iubesc mult si imi sunt familie, imi sunt cer si pamant… dar uneori… ma simt singura si cu ei.. Ma intreb de ce… Cum de ma pot enerva pana si ei?… Si ii iubesc, asta stiu. Nu pot ramane suparata, si nu vreau sa ma razbun cu tot ce adun in mine fix pe ei… Ei ma iubesc. Ei merita mai mult.

Si iti sunt datoare. Da, eu tie iti datorez inca destul de mult. Nu pot sa ma departez… si nu pot sa ma comport urat. Iti sunt datoare si voi continua sa fiu, o vreme buna cred…
Eu nu pot… sa socializez, sa stau cu oameni, sa fiu om… Eu nu pot sa ies, sa rad, sa ma joc cu ei… Nu prea mult.
Eu nu-s facuta pentru lume si lumea nu e facuta pentru mine. Eu am fost aruncata aici fara macar sa ma intrebe.. fara mila. Pur si simplu… Si aici raman. Nu am scapare…

And I was in solitude… so solitude I became.

Eu cu mine. Eu cu pisicile si cainii. Eu cu soarele si copacii. Eu cu muzica si jocurile.

Eu nu pot iesi cand e semi-luna.. Eu nu pot sa ma enervez sau sa ma intristez pentru ca afectez un echilibru, si chem ce nu trebuie chemat.. Eu nu pot sa ma imbat caci plang groaznic… Eu nu pot sa stau cu oamenii prea mult, deoarece va iesi tare neplacut… Eu nu…
Stii cum sunt oamenii aia la medic.. sau in spital… “Nu ai voie aia, ailalta, nici aia… De fapt, hai sa iti zic doar ce ai voie”.

Si atunci de ce sunt aici? Si de ce ma mai chinui, tot nu inteleg. As putea sta o vesnicie in pat… sa nu deschid usa, sa nu raspund la telefon, sa ma uit doar la tv si sa dorm. As putea sa citesc carti, as avea cat pentru un an… si as putea canta la chitara pe vecie.
Nici de mancare n-as avea nevoie, as putea dormi atat de adanc si sa nu ma mai trezesc.
De ce sa ies? De ce sa socializez, de ce sa muncesc, de ce sa ma chinui?… Nu-s facuta pentru asta, oricum.

Dar tie… tie iti sunt datoare. Tu nu esti ca ei. Tu mereu te-ai comportat frumos. N-am voie sa ma razbun, n-am voie sa ma port urat cu tine. Si as putea cauta motive, as putea fi depresiva si artagoasa…. Dar cu tine nu am voie. Ai facut prea multe pentru mine ca sa meriti asa comportament de la mine.
Iar cand mai e semi-luna, o sa stau in casa… o sa tac din gura, si o sa ma descurc cu mine insami…
Sunt responsabilitatea mea.

As vrea sa invat sa sterg memoria. As fi prima pe care as testa.
Da. Totul. Cu bune si cu rele, cu prieteni si fara. Sterge si iubirea. Lasa-ma goala si ratacind. Poate asa nu doare.1948064_459002290942657_6626760218456969437_n

Vreau…

Vreau sa stau in balcon pe podea cu cineva… sa ma pupe pe frunte, pe cap.. sa isi sprijine capul pe umarul meu, iar eu sa ma joc in parul sau.
Vreau sa ies pe faleza si sa ma ascund in tufisurile mele preferate cu el.
Vreau sa ma ridice in brate si sa ma invarta, de talie tinandu-ma, deasura sa, privindu-ma.
Vreau sa vina cineva sa ma ia de la munca in seri calde si senine…
Vreau sa ma sune cineva adesea sa ma intrebe daca am mancat, daca sunt bine si daca am timp sa ies.
Vreau sa ma ajute cineva sa cresc, sa ma invete tot ce stie, lucruri noi, si sa ma lase de-o potriva sa ii arat ce stiu, sa il invat si sa creasca cu mine.
Vreau pe cineva care sa ma ia in brate mereu, cand stau pe marginea apei, cand ma gandesc, cand desenez, cand sunt trista sau cand nu fac nimic.
Vreau sa dorm cu cineva in pat, sa nu ma lase nici sa respir, tinandu-ma strans la piept.
Vreau sa ma tina toata noaptea, sa nu imi dea drumul nici la baie, nici sa deschid geamul… nici sa mi schimb hainele.
Vreau sa pot glumi cu cineva care imi intelege umorul, fricile, ideile, si sa nu rada pe lucruri ce conteaza pentru mine.
Vreau pe cineva care sa ma ia de mana cand trecem strada.
Vreau sa pot merge in fiecare seara cu cineva la acel bloc, pe acoperis, sa vedem stelele.
Vreau sa fie cineva ce propune locuri noi si activitati interesante… insa sa le faca cu drag si pe cele propuse de mine.
Vreau sa pot suna pe cineva in miez de noapte si sa ii plang in telefon fara sa ma tem ca ii sunt povara…
Vreau sa am pe cineva alaturi… fara sa ma tem ca dependenta mea de acel om il va indeparta de mine.
Vreau sa ma incurajeze cineva.. sa cant la chitara, sa imi scriu licenta, sa fac dizertatia, sa joace volei cu mine.
Vreau pe cineva ce ma lasa sa il ajut cand e trist… care ma cauta, ma suna, imi plange in telefon.
Vreau sa tin capul pe pieptul cuiva cald, ce tine la mine, si nu se teme sa o arate.
Vreau pe cineva care sa nu fuga de mine, de repsonsabilitate ori sa stea suparat pe mine luni sau ani intregi…
Vreau pe cineva care sa ma astepte in fata locului de munca ori acasa.. cu o pizza si vata de zahar.
Vreau pe cineva care… nu se foloseste de mine ori de ce am eu… ci daruieste ce este el si ma lasa sa i daruiesc.
Vreau pe cineva care sa ma aleaga.. sa stea langa mine, sa continue sa ma aleaga zilnic.
Vreau pe cineva care ma accepta cum sunt, si imi zambeste cald si sincer… fara sa astepte ceva de la mine.
Vreau sa petrec multe dimineti cu cineva in pat, unul peste altul incolaciti sau imbratisati… si multe seri in leagan pe balcon… sub cer.
Vreau sa petrec nopti de vara pe nisip sub stele cu cineva … si nopti de iarna sub plapuma cu acel cineva.
Vreau sa ma urc pe garajul din fata balconului si sa privesc stelele cu cineva ce ma ajuta sa urc scara pentru a nu fi gasiti.
Vreau sa imi arate cineva filme noi si melodii bune.
Vreau sa gasesc zilnic in fata usii pe cineva, ca atunci cand deschid sa ma arunc inspre el, iar acesta sa ma prinda si sa imi sarute fruntea.
Vreau mici cadouri fara sens, in zile calduroase si zile ploioase, fara vreo ocazie.
Vreau un trandafir… si cineva ce isi sprijina fruntea de a mea.
Vreau pe cineva ce vine sa ma vada la antrenamente, ma incurajeaza de pe banci si este cu adevarat mandru de mine.
Vreau sa ma simt in prezenta cuiva mai bine decat ma simt eu cu mine…
Vreau sa arda pe cineva dorul la fel cum ma arde pe mine… si sa vina spre mine asa cum vin si eu spre el.

Doamne, ce-as bea o bere!
Mi-e tare dor sa ma imbat.
Imi amintesc ca ultima oara cand am facut-o.. am spus ca nu o sa ma mai imbat… niciodata.
A fost destul de amuzant… si ciudat.. placut. Vreau un loc in siguranta cu un om de incredere… sa ne imbatam impreuna..
Vreau sa ma imbat intr-o zi.. si vreau o zi libera.
Oamenii din jur spun doar: o tigara si o cafea.
Eu vreau o bere si o zi libera. Si apoi inca o bere si putin vin. Si inca putin vin.
Acum vreau doar… o bere rece… Trebuia sa imi iau liber…
Astfel aveam si berea…

Era sa ma prinda azi… Dar intrebarea a fost pusa gresit, deci raspunsul meu a fost adevarat.. M-ai intrebat daca sunt pe afara. Era cat p-aci sa fiu… dar sunt dimineata maine… Intrebarea corecta era: ce faceai ieri dupa munca?
Atunci ma blocai… nu pot minti foarte bine pentru ca nu imi place sa mint.. oamenii ce tin la mine.

Inca vreau o bere sub clar de luna si doua brate in care sa ma ghemuiesc seara.
Atat.

Mi-e bine fara tine, dar mi-e dor de tine

Stiu ca ce-a fost, a fost… stiu ca nu se va intoarce nimic. Stiu ca fiecare moment a fost pretios fara seaman la timpul sau… si le-am trait, si le-am simtit. Le-as vrea din nou… Am ramas cu multe amintiri mai dulci ca ciocolata pe care o rontai zi de zi.. Da, iti vine sa crezi? Ciocolata aceea pe care nu o impart cu nimeni… Si recunosc, tu m-ai enervat, si de cate ori te vedeam imi venea sa te strang de gat si sa te las intr-un copac spanzurat.. deasupra unei ape cu crocodili. Dar mi-e dor.. de tine.. de noi. De tot ce faceam, pe unde mergeam… Si mi-e dor si de ea, cum mergeam mereu la ea acasa, radeam seara tarziu si canta ea la chitara.. ne plimbam prin parc. Mi-e dor si de ..ea.. cu stilul ei inchis si tigarile cu miros de conversatii fara sens in parc si calde ca o imbratisare pe care abia o suporta.. desi eu puteam.. eu aveam voie, caci eram eu. Mi-e dor de toti oamenii si de toate momentele pe care le-am avut… oameni si din cei de care mi-e mai bine fara…  Erau ai mei, toti. Cu bune, cu rele… ma secau unii de energie, ma enervau altii si cativa chiar imi dadeau un scop… sa ii ajut, sa ii energizez si sprijin. Eu traiesc inca fara scop.. Inca ma intreb ce rost am. Si mi-e dor…de unii mai mult , de altii mai putin. Probabil ar fi la fel de neprielnic sa imi apareti iar in viata… si poate.. m-ati seca din nou… si m-ati enerva cu siguranta. Stiind acestea.. tot mi-e dor de voi… Asta e masochism adevarat, nu ce vedeti in Fifty Shades of Grey. Da.. m-am aruncat si la asta, si la Nymphomaniac. Am si tras cateva fumuri sa descopar cat de mult nu imi doresc sa fumez si sa mai dau si bani pe acei norisori fara gust, inabusitori. Am incercat si cateva lucrusoare noi in pat… dar in final… sunt tot eu… Am ajuns tot aici, nu ma atrage cam nimic… Tot ce incita o lume itnreaga, ma asla rece, si tot ce se vehiculeaza si se mediatizeaza, nu-i de mine.. Raman la chitara mea si la desene… la sport, la dansuri, jocuri, volei.. prostiile mele.. Si parca… din ce a fost.. am mers inainte doar ca sa descopar ca tot cum era inainte era ..deja bine. Am stiut mereu ce e bun pentru mine… Mai putin la baieti, nu am avut mare noroc.. Cu putina incredere in mine, putin curaj si cateva momente de trisat.. asa se castiga. Si cu tot dorul meu, cu toate amintirile mele, si bune si mai putin bune.. cu tot masochismul.. o sa stau cuminte aici. O sa iti zambesc si tie.. mai ales tie… ca mintea mea iti patrunde in fiecare centimetru de corp si alearga de colo-colo… dar ma multumesc cu atat cat am. Iar de voi avea vreodata sansa… oricand… o sa profit. In sfarsit, o sa risc putin.