La inceput a fost gripa aceea de doua saptamani. Apoi a trecut in mare… cu febra si lesin. Apoi a fost infectia… si am ajuns sub bisturiu. Stiam ca ma va taia si apoi va coase, cu ata aceea verde si lunga. Sus in aer, deasupra mea, apoi spre mine, iar in aer, iar spre mine. Mi s-a parut genial… eram si anesteziata. Da, asistenta spunea ca nu e ceva bun si ca ar trebui sa nu fiu asa entuziasmata. A doua zi m-a taiat si gaurit in interiorul gurii… m-a cusut cu ata neagra.
Iar astazi au apasat destul toate trei asistentele si au pus bandajul curat atat de lipit de mine incat pare a intra prin gat pana in spate spre ceafa. Ma deranjeaza asa tare… si atele ma tot tin.
“Te alinti. ieri ti se parea tare”

Ieri eram la inceput, era ceva nou si interesant, si eram mai anesteziata.

Am obosit.
Dupa cele doua operatii, si mentionez ca m-au pus sa deschid gura mai multe decat puteam, la chirurg si la radiologie… eram putin ametita… si paralela oarecum.
In statie am dat de A. M-a strigat si ne-am plimbat putin. MI-era dor de el. I-am oferit sansa sa plece daca dorea, dar a vrut sa ramana cu mine putin. Recunosc… mereu m-am bucurat sa aflu ca nu doar eu sufar… si sa aflu ca cineva trece prin ce trec si eu. A. m-a condus acasa. Aveam putin timp si apoi urma sa merg la munca, deci am mers intai in parc.
In autobuz nu aveam de ce sa ma tin, si mi-am cerut scuze… caci m-a tinut ferm de spate si eu m-am tinut de umarul sau stang, punand capul pe cel drept. Atat de obosita… Am spus ca imi vine sa plang.
Si el ..a avut aceeasi problema ca mine. Intai cu gripa apoi cu infectie dentara. Nu vreau sa par rea dar sunt surprinsa si ador asta. Stand pe banca o ora si motaind la soare, vorbeam de verzi si uscate.
E asa placut… apoi m-a condus acasa. Nu mai poarta acelasi parfum… Imi place sa vorbim.
M. a venit la balconul meu cu M. Ce imagine placuta… Contez.
Ce zi frumoasa, miercuri. AM coborat si i-am luat in brate.
D. m-a sunat zilnic sa intrebe ce fac… cum ma simt. Ce placut… Contez

Atat de obosita….
.

Omul evita problemele dar mai ales evita sa le rezolve. Si pentru ca nu ii place situatia si nu-i place cat de anevoioasa e rezolvarea… si mai ales reamintirea ca are o problema… si e atat de neplacuta… Dar mai ales pentru faptul ca nu are resursele pentru a o rezolva… Fie bani… fie oameni.. ajutor… sau poate timp, desi timpul se face, cred eu.

Adevarul e ca, atunci cand le amani, esti mai fericit… insa problemele se agraveaza de cate ori au sansa.
Niciodata nu va trece ceva de la sine… poate doar uneori, la problemele sentimentale… Dar fizic, nu.
Intotdeaua se vor agrava… mai mult si mai mult.. chiar daca nu le simti…
Si intr-o zi se manifesta, se simte… nu ai de ales. Esti fortat sa rezolvi ce ai de rezolvat, cum necum.
Te obisnuiesti cu asta… cu situatia… ca n-ai bani, ca nu poti face nimic, ca doare si va tot durea.
Asta e, te obisnuiesti cu durerea, inveti sa o si ascunzi, sa pari ca toti ceilalti, fara probleme… Asta fac toti, se prefac ca sunt perfecti, imbatabili, impenetrabili, de neatins.

Si oricum… nimic nu e permanent. Rezolvi ce poti.. pana la urmatoriul salariu.
Rata mea de imbolnavire (sau agravare a ceva ce nu stiam ca am) e socanta comparativ cu rata sansei tratarii problemelor.

In mod ironic, cand am mers la medic pentru un consult si o reteta, gandindu-ma sa ii cer si concediu medical, am constatat acasa cand am ajuns ca am facut febra… si ca orice efort si mers prin fata blocului ori iesit din casa, rezulta la fel.
Am rugat-o pe sora mea sa duca foaia de la medic la sefa mea la munca… Nu imi place sa ma rog de altii sa imi faca treburile.. si nici nu imi place ca treburile mele sa fie facute de altii… Sa nu mai spun ca de suficiente ori mi-a dovedit ca nu prea pot avea incredere in ea.
Astfel, dupa ce am obtinut punguta cu minuni de la farmacie cu avertismentele de rigoare ale farmacistului, simptome ce vor fi cauzate de medicamentele pe care le voi lua pentru a trata simptomele pe care le am… (Genial), am decis sa incerc o pastila.
Era si este ridicol sa trebuiasca sa iau trei pastile  din X medicament, pe zi, si una din Y medicament pe zi, si inca doua din Z medicament… si sa nu uitam de W medicament care sa imi ‘refaca flora intestinala’. Ce prostie.
Dupa dimineata zilei de ieri cand m-am trezit in baie cu toate acele minunate simptome, dureri de stomac, stari neplacute si.. desigur, un lesin frumusel, pe peretele baii din pozitia de drepti, in pozitia de pe jos, cersind… am decis sa nu mai iau deloc pastile.
Curioasa, ma uitam pe prospect… ‘daca medicamentul nu este administrat cum trebuie si daca este combinat cu alte medicamente, se poate x, y, z, si desigur, coma’ . Dragute simptome.
Ziua de ieri a fost un chin dimineata… ma ridicam din pat si nu puteam merge nicaieri, nu puteam sta in picioare mai mult de un minut si toate starile din lume dadeau petrecere in corpul meu.
Azi, desi imi tusesc sufletul inca, ma simt mai bine, stand in pat si facand aproximativ nimic, fara sa mai iau pastile, ceea ce v-as sfatui pe toti sa faceti. Daca e vorba de dureri sau de infectii, luati calmante si luati antiinflamatorii.. daca e vorba de falca umflata, atunci ia pastile pana scade, insa atat. Nu recomand altceva… Nu ma pricep la lucrurile acestea, nu sunt doctor, farmacista, asistenta, nimic. Dar stiu cand ma simt bine si stiu cand ma simt pe jumatate moarta..

Da, recunosc. De mult nu mi-a fost atat de rau.
Fiecare inghititura de ceai o simt pana in cel mai mic fir de par al corpului. Si trece de pe buze, in gat, in piept si chiar inspre picioare. Si fiecare centimetru de corp ma doare, nu pot manca pentru ca imi vine greata si nu ma pot ridica sa merg nici pana la baie fara sa ametesc, tinanadu-ma de pereti. Da, se pare ca asa e gripa… Am intrebat-o pe mama si pe fratele meu cum a fost cand ei erau raciti si nu puteam face eu nimic. Desigur, desi putin sarcastica si fara chef de a socializa, as spune ca eu reactionez mai bine ca el, avand in vedere ca eu accept sa vorbesc cu cei apropiati, la telefon, iar el era foarte inversunat evitand oamenii si injurand.
Doar cand dorm mai scap de unele dureri dar chiar si atunci ma dor coapsele ce apasa pe salteaua pe arcuri unde dorm zi de zi. Ma deranja si inainte putin, pentru ca mereu dorm pe-o parte. Ma culc pe stanga si ma trezesc pe dreapta, de obicei.
Dar acum, desigur, doare mai tare, si degeaba ma foiesc pentru ca nu pot gasi o pozitie buna pentru mai mult de o ora sau doua. Cu somnul intrerupt de nu stiu cate ori, am avut cateva vise… cel cu sarpele ce manca un caine adormit intr-o gradina… cel cu fata care luase bataie dupa ce plecasem din casa ei, si cel cu plaja si scarile imposibil de coborat datorita inaltimii si latimii.
Da…. am trecut prin de toate… Asa sunt studentii din ziua de astazi. Si nu va uitati invidiosi pe strada ca n-au nici o grija si ii intretin parintii si au tot ce vor… Nu e pe cat de roz pare. Ei incearca sa isi creeze identitatea si sa o faca sa rasune, doresc sa se afirme, se chiuie sa isi faca viitorul. Si pe cat de sufocati sunt si pe cat li se spune ce sa faca, pe atat vor incerca sa se descurce singuri… pentru a fi siguri ca judecata este a lor si ca vor putea sa infrunte orice fara sprijin in viata.
Iar cand vor fi presati de timp si circumstante, vor cere ei ajutor.
Astazi, dupa patru zile in care am tot luat medicamente pentru raceala si am sperat ca spomnul va alunga raceala, am cerut putin ajutor mamei, pentru maine sunt libera de la munca dar… apoi va trebui sa ies din casa si sa ma duc la munca ori sa cer concediu medical. Deci.. am intrebat … ce program are doctorul maine. La insistentele prietenului, fratelui si prietenei cea mai apropiata.

Stii momentele alea cand toate se aduna?

Cand realizezi unde esti si cate se petrec. Cand realizezi ca nu ai ceea ce voiai, nu cu adevarat… nu e ce sperai, cum te asteptai… ca esti departe inca de tot ce ai visat, si ca indiferent cat ai incerca, esti tot la fel de departe mereu de acele vise, care nici nu sunt asa irealiste…
Te trezesti intr-o zi ca iei expresii care nu-ti plac de la oameni pe care nu-i suporti… ca nu ai timp de tine insati si mereu incerci sa ii multumesti pe toti.. uitand de tine insati…
Te trezesti ca seara nu te culci multumita, ca ai prea multe de facut a doua zi, ca in minte calculezi cate ore ai de somn…
Te culci seara cu gandul ca inca mai ai prieteni de care ti-e dor, sa ii vezi si sa ii iei in brate… sa mai vorbiti ca alte dati…
Ca ti-e dor si de vara, si de vacante… cand aveau un rost, cand puteai sa te trezesti la orice ora si sa faci un mare nimic toata ziua, zi dupa zi, pana la plictiseala… Si te trezesti ca degeaba iei bani si te uiti la ei, ca se cheltuiesc prea usor in lucruri de zi cu zi… doar existand… Si iti vine sa iti smulgi parul din cap gandindu-te cat de costisitoare esti ca existenta… Mancare acum, mancare mai tarziu, mancare seara, mancare dimineata… si dentist, si oftalmolog, si ochelari noi, si ceva contributie la facturi de apa, gaz si altele… si abonamentul de telefon… si in final… o iei de la zero din nou si din nou, lunar…
Poate reusesc sa strang bani, poate reusesc sa ma vad cu X si Y, poate apuc sa lucrez pentru facultate… poate apuc sa fac ordine in dulap, sa matur sau sa sterg cateva fisiere vechi de prin computer….
E Martie… nu-l simt. Va veni Iunie… n-o sa o simt… Ma tem ca va veni iar Decembrie… si n-o sa o simt.
Munca zi de zi… ‘Trebuie sa fiu la ora x in y loc’, atat stiu. ‘Trebuie sa mananc, pentru ca mi-e foame’ deci trebuie mai mult timp pentru un pachet.
De ce plang? Am tot ce imi trebuie,nu? Am un prieten iubitor, un frate minunat, prieteni cum nu am putut macar visa ca voi avea si am loc de munca ce imi ofera bani. De ce plang… cand nici nu ma cert cu parintii pentru ca nu am timp si nu stau pe acasa suficient ca sa apuce sa ma atace cu intrebari, exact cum am dorit… ? Nu vreau sa ma cert cu nimeni si nu vreau sa se schimbe nimic. Am tot ce doresc, minimul meu necesar de care sunt mandra si multumita, e tot ce pretuiesc si ma face fericita… Nu vreau sa stric nimic… poate doar ma intind prea mult.. spre mult prea multe lucruri odata… cum am eu mereu tendinta sa fac. Saptamanile trecut am avut o febra si o stare foarte neplacuta… eram slabita.. De ce?
Saptamanile la munca, weekendurile cu pregatire si cu prietenii… abia am timp sa dorm… Am intrat prea mult peste timpul meu de existenta, de nevoi de baza… Timpul de a admira ce-i in jur, de a manca relaxata, de a ma plimba putin, timpul de a dormi si de a face baie chiar…. inclusiv timpul de a cauta haine care sa ma faca sa ma simt stapana pe mine…
Atat de multe lucruri… Imi doresc sa pot lua de pe strada cainii raniti, frumosi, de rasa, cei schiopi, cei ciufuliti, cei fricosi, cei abandonati si urati de lume… Imi doresc sa intru in sediu si sa anunt ca platesc eu un autocar, cu 5 corturi in spate si mergem toti la munte… Imi doresc sa locuiesc singura si sa stau pana tarziu cu M. la filme si sa adormim fara telefoane deschise, fara parinti… Imi doresc sa petrec putin timp si cu D. sa il pot ajuta si sa apucam si sa ne relaxam putin… sa mai vorbim, sa glumim, ce faceam mereu…
As vrea sa calatoresc in alta tara amcar odata cu M. si sa vizitam totul, sa mancam ce ni separe mai interesant, sa facem poze, sa ne prostim putin…. Mi-as dori sa ma intalnesc cu G. si cu A., sa mai vorbesc la telefon cu A. si ….mi-e dor de Camy… sa reiau poate legatura cu Dana… si sa trimit scrisoarea aceea… sau scrisorile… prin posta. Sa le urez o primavara frumoasa matusilor si unchilor… sa ma joc cu verisoara mea de aproape sapte ani… sa mai schimb o vorba cu bunica si sa mi aleg o carte din biblioteca ei de bun gust.
Mi-as dori sa am mereu caldura in casa… sa nu stau cu trei paturi si un hanorac gros mereu pe mine… sa am o sufragerie curata si un hol cristalin, sa imi invit prietenii in casa cu cel mai mare drag. Sa-i rasfat, sa le pun ce filme vor, sa le gatesc, sa fiu….. putin mai normala…. si sa ii las sa doarma acolo, cu paturi pregatite, cu tot.
As vrea sa ascult mai multa muzica, sa am mai multa libertate de miscare, sa cumpar acel papagal trist, sa imi iau un telefon de noua tehnologie… As vrea sa am o fructiera…
Atat de multe…

Write drunk, edit sober. Asta face un scriitor… conform unui citat pe care l-am vazut acum ceva timp.

De ce aleg oamenii sa se imbete? Cel mai cliseic si poate adevarat raspuns ar fi “ca sa uite”.

Sa uite ce? Lucururile neplacute, toate acele evenimente si fapte ce nu pot fi negate si combatute… tot ce nu le este pe plac si neaga zi de zi, le ignora, le cauta scuze sau acopera cu “va fi bine” si ” nu-i nimic, se poate rezolva”.
Daca eu inca pot corecta tot ce scriu, dupa o cana si jumatate de vin sec fara a fi mancat mai mult de cateva firmituri.. eu nu sunt beata. Abia putin ametita, daca oi fi si asta.
Adevarul este ca oamenii cu cat beau mai mult si se imbata incet incet… cu atat au reflexe mai bune, miscari mai definite, reactii mai bune si chiar control ridicat asupra gesturilor si un simt uimitor al echilibrului. Intreaba-i cum fac asta, nu vor sti sa raspunda, in cazul in care vor fi inteles sau or fi fost atenti la intrebare.
Totul este perceput diferit, iti adorme toate simturile si lasa doar unul. Concentrandu-te pe mai multe lucruri in acelasi timp, atentia si perceptia sunt reduse. Bea doua cani de vin pe stomacul gol si urca-te pe masa, pe doua-trei scaune si mergi de pe unul pe altul. Nu vei cadea. Fa avionul, fa spagatul, fa podul din picioare, alearga, sari. Nu vei cadea.
Nici n-as sti cum sa explic si in momentul asta chiar nu as dori sa aflu cum.. sau de ce.
Mereu invidiem oamenii din jurul nostru sau animalele care dorm si se joaca zi de zi, atatea ore, cand noi muncim si face m ce nu ne place. Dupa doua cani de vin nu iti va pasa de asta. Nu iti va trece nimic prin cap.
Acele cani fac totul simplu. Omul tinde sa isi complice existenta si tot ce impacteaza in juru-i, prin urmare fiind impactat la fel si el. Dupa doua cani de vin nici nu vei sti, nici nu-ti va pasa.
Elixirul magic. Cine nu l-ar dori.
Cineva mi-a spus candva ca berea nu se bea pentru gust.. ci ca sa te imbeti. Vinul nu se bea pentru gust, ci ca sa te imbeti. De ce bem alcool? Sa ne imbatam, este o decizie, ceva voluntar si spre care ne aruncam cu bietul cap inainte… dar dupa doua cani de vin… nu iti pasa. Din lipsa de pasare se naste ‘curajul’. Din lipsa de gandire si intelegere, se naste actiunea.
Fara intrebari si fara concecinte, acum si aici, asta este logica omului beat.
Postarea mea va fi editata cand voi avea doua cani de vin in minus.
Opt ore de munca, pentru ce? Venim, ne turnam vin in pahar, il studiem cu atentie si totusi fara a-i da importanta lui, de fapt privim prin el… si il dam pe gat. Atat, nu e mare filozofie. E bun. Are gust placut…
Senzatia de ameteala este placuta. Te face mai putin om pentru cateva minute si mai mult entitate relativ detasata… aproape unica, independenta, si puternica. Alcoolul da o oarecare putere. A mintii, intai, caci te elibereaza de ganduri si judecata profunda… deci lasa actiunile sa se desfasoare oricand, oricum. Apoi a corpului, in miscari fluide si chiar inexplicabil de bine calculate pentru lipsa de gand.
In final suntem singurele creaturi care se pot imbata si comporta astfel ca urmare. Singurerele creaturi care nu mor si care nu cad pe spate dupa o cana sau doua de vin..
Ce o fi cu mine si vinul? As putea sa aleg bere… as putea sa aleg sampanie sau vodka. Cui ii pasa?
Adevarul este ca aceste bauturi… ne spunem noi insine ca au gust bun si de accea le tot bem. Nu neg.. au gust foarte bun.
Si cand pui sticla la gura ori  paharul pe buze, stii ce te asteapta, si totusi o faci. De ce? Pentru ca tot vrei sa te imbeti, sa nu conteze, sa nu stii, nu vrei, nu poti, nu ai… .Doar Nu.

Munca zi de zi, opt ore, de dimineata pana dupa-amiaza si de dupa-amiaza pana noaptea.
Mereu la fel, mereu greu, complicat, urat… enervant… si totusi, e …ceva. Dalai Lama spunea ca cea mai ciudata creatura este omul. El isi sacrifica sanatatea pentru a obtine bani, iar apoi isi cheltuie banii pentru a-si recapata sanatatea. Stateam in fata unui calculator intr-o zi, gandindu-ma ce sa mai beau si ce sa mananc, cand automatul de cafea ofera bauturi ce imi fac inima sa bata de iese din piept si imi creeaza stari temporare de somnolenta, dar puternice… si cand ciocolata nu mai functioneaza ca energizant… iar RedBull nici nu cred ca mi-as lua… cand costa cat costa.

Stateam si ma uitam pe geam cum apunea soarele si oamenii se inchideau in spatiul acela fara aer, cu geamurile inchise si mai trageau apoi jaluzelele. Se strecura printre ele fiecare raza de soare, se chinuia sa intre in camera dar colegele doar se plangeau ca nu pot vedea ce fac… si nici nu realizau cat de frumos e…
In spatiul acela, unde nu stiu cate zile la rand, calculatoarele stau deschise si doar schimba persoana de pe scaun… in acel spatiu vin eu zi de zi si imi petrec mai bine de jumatate de zi… Acolo stau inchisa… fara un pic de aer, de lumina… viata artificiala.
Da… omul isi distruge sanatatea pentru a obtine bani, sperand ca banii sunt mai multi decat valoarea sacrificiului facut.. ca poate apoi din acei bani sa poata plati recuperarea sanatatii.. si sa mai ramana din ei si pentru alte nevoi zilnice… Si se pacalesc ca traiesc comod, traiesc intr-un mic lux, ca isi permit tot ce doresc, ce viseaza, si se pot duce la sala, pot comanda mancare de la fast-food, isi pot permite taxi spre destinatiile dorite si pot face cadouri mai scumpe celor dragi.
Pentru ce…? Adevarul e ca ne prostim pe noi insine… Nu avem nevoie de toate acestea. Tot ce exista a fost si poate fi procurat si creat. Si cu cat dai de bani, cu atat pierzi din curiozitate si dorinta de a crea.. Pentru ca le poti cumpara.
Da…. e placut… sa ai bani, sa ai o oarecare putere, sa te simti increzator. Banii iti dau incredere in tine, la fel ca si informatiile, cunostiintele.. si poate si la fel ca posesiile detinute, cele utile si de care esti multumit.
E placut sa stii ca faci ceva cu mana ta si esti rasplatit. E placut sa stii ca esti util intr-un fel.. undeva…
E placut sa iti permiti aceste mici luxuri… si stand in acest cerc vicios si constant.. de mici placeri… nu mai vrei sa iesi.
De ce ai vrea? Iti spui ca astfel ai tot ce iti trebuie.. si Societatea, formata tot din oameni, iti spune ca ai nevoie.. de taxi, de fast food, de lumina electrica si de gaze, apa la canal…. Pentru ca nu traim intr-un sat langa un rau… ca sa poti procura apa cand doresti si cum doresti… ori sa pescuiesti, ori sa faci o baie rapida in lac sau rau… Nu, societatea spune ca ai nevoie de masina de spalat, de dus, de vase… Si mai spune ca ai nevoie de usa metalica, rezistenta pentru a tine lucrurile tale valoroase inchise in casa, departe de alti oameni care sa le poata fura… Si mai spune ca ai nevoie de imprumuturi si banci… tocmai pentru tine, pentru a te ajuta.
In final… omul face multe lucruri inutile pentru sentimente de satisfactie care pot fi obtinute in multe alte moduri… si da… suntem fortati sa ne integram, sa fim oameni de duzina, om de rand cu bani in mana si gol in inima. Om cu sanatatea praf si cu sperante ca se va termina, ca va iesi la pensie sau va gasi ceva mai bun, mai usor, mai placut, mai adecvat lui…
Ciudat, nu? Si ironia face ca, in timp ce eu scriu toate acestea, si ma gandesc la ele… ma pregatesc de culcare, caci in sapte ore ma voi trezi si plec la munca… pentru a obtine bani… si pentru a “evolua”… spre ceva…